Prezentarile mediatice desfasurate pe ecranele televizoarelor in ziua unui cortegiu funerar au fost intens comentate in presa romaneasca. Dupa o prima impresie putem trage concluzia ca exista un interes major pentru moarte si pentru tot ce se petrece inainte de a pleca din aceasta lume spre un loc sau un crez din timpul vietii. Dar oare exista un interes atat de mare fata de moarte?
Termenul mintal
Prin acest articol va provoc sa ne gandim la moarte nu ca si concept filozofic sau religios dar ca si termen limita cand “incheiem socotelile” cu acesta lume. Un termen limita pe care ni-l impunem singuri la nivel mintal, folosind expresii celebre precum “nu acum!”, “sunt prea tanar!”, “nu este cazul!” sau cel mai folosit argument: “aduce ghinion daca te pregatesti pentru moarte!”. Iar expresiile dureroase din limbajul cotidian ne arata ca fiecare isi doreste ca acest final sa fie cat mai indepartat, cat mai negandit posibil: “a murit de tanar si avea doar 49 de ani”, “era sanatos si nu suferea cu nimic”, “s-a dus prea repede”. Sunt expresii cunoscute celor care au participat la cel putin o inmormantare sau au discutat despre un deces. Este aproape sigur ca, oricare ar fi varsta finala, trecerea mortii peste viata noastra ne gaseste nepregatiti.
Un raspuns diferit poate fi dat de catre un grup restrans de persoane care, datorita varstei sau a unor boli, se gandeste deja la moarte. Am intalnit persoane care au deja asezate pe raft toate hainele, prosoapele, batistele necesare. Sunt pregatite cu mult timp inainte incat hainele pastrate au un iz de vechi. Ele s-au pregatit pentru sfarsitul vietii asa cum au considerat ca este necesar.
Oricine trebuie sa fie pregatit pentru moarte
Citeste: Cum ne pregatim pentru serviciile funerare
Cel mai greu este sa constientizam posibilitatea disparitiei noastre cand suntem in floarea varstei, cand vrem sa ne crestem copiii, cand avea prea multe planuri de finalizat. Iar cand ajungem in situatia de a ne pierde prea repede partenerul, copilul drag, parintele avem parte de caderi psihice profunde, de retrageri in singuratate sau disperare. Aceste pante abrupte fac parte din viata si putem gasi intotdeauna persoane dispuse sa ne ajute pe noi sau pe cei ramasi in urma noastra, dar cel mai linistitor lucru este ne pregatim pentru aceasta plecare, chiar daca suntem doar la varsta maturitatii sau a planurilor mari.
Judy MacDonald Johnston specialista in Pregatirea pentru sfarsitul vietii a prezentat la Conferintele TED acest subiect intr-un mod succint si clar pentru a intelege ca, oricat de dramatic ori superstitios ar parea, subiectul nu poate fi despartit de existenta noastra.
Ea ne propune sa facem intotdeauna un mic plan, sa gasim raspunsurile la cateva intrebari practice, astfel incat moartea sa ne gaseasca pregatiti pe noi sau pe membrii familiei noastre.
“Fa intotdeauna un plan! Cine te va ingriji inainte de moarte? Cu cine ai vrea sa vorbesti si sa iti fie alaturi la moarte? Cine se va asigura ca lucrurile necesare vor fi pregatite?”. Sunt intrebari dificile care nu se refera la traditiile funerare specifice unei tari sau religii dar ne pot ajuta sa avem o pregatire inainte de a pierde pe cineva drag, inainte sa ajungem noi insine sa ne confruntam cu moartea.
Raspunsul personal
Oricum ne-am pozitiona in fata acestui subiect, negarea lui ne poate aduce doar teama, neliniste, nesiguranta dar niciodata disparitia lui. Este greu sau este usor sa ne gadim la asemenea situatii? Cu siguranta este o actiune curajoasa dar raspunsul este mult mai personal decat putem noi sa-l oferim intr-un scurt articol si prin recomandarea unui discurs video. Fiecare trebuie sa raspunda pentru sine si sa actioneze in consecinta. Daca raspunsurile gasite va pot asigura linistea sufleteasca consideram ca ne-am atins scopul.
Agentii nostri de servicii funerare va stau la dispozitie pentru orice informatii cu privire la pregatirile necesare oricarui tip de serviciu funerar. Ne puteti contacta pe site-ul Memoris, la telefon sau prin e-mail.
